In martie am practicat distantarea sociala si autoizolarea pentru prima data in viata mea din cauza acestui coronavirus. Cred ca multi dintre cei care citesc aceste randuri tot atunci au experimentat acest lucru. Si am continuat sa facem asta pana pe 15 Mai cand s-au mai relaxat restrictiile.
Fast forward, suntem la final de Iunie si avem libertatea de a iesi din casa, de a merge la mare, la munte, in parc, de a ne vizita, dar respectand indicatiile autoritatilor. Am iesit seara anterioara la o plimbare pe Calea Victoriei in Bucuresti. Cred ca era ora 20:30 – 21:00, se insera, dar inca era destul de cald incat sa nu fi avut nevoie de camasa cu maneca trei sferturi pe care am imbracat-o totusi peste maiou. Am luat-o la picior alaturi de prietenul meu spre Universitate. Toti oamenii pe care i-am vazut erau relaxati, ca si cum nici nu exista contextul actual de coronavirus. Cateva persoane purtau masti, dar le tineau fie la gat, la ceafa, sub nas sau chiar in buzunar: degeaba adica. Mi s-a parut curios (dar nu foarte curios) ca aceasta pandemie nu i-a invatat nimic pe cei care nu respecta spatiul celuilalt, pe aceia care se considera indreptatiti sa foloseasca jumatatea trotuarului in folosul lor, pe aceia care ar alege sa isi rupa umarul lovindu-te in loc sa faca un pas mai la dreapta. Nu-i nimic, pe mine m-a invatat pandemia cat pentru amandoi.
Ajunsi la Universitate ne-am dat seama ca am manca ceva, asa ca ne continuam drumul spre Unirea cautand in sinea noastra o terasa la care sa ne oprim pret de o ora. Tocmai ce depasiseram Gradina Eden unde coada pentru a ocupa o masa era de cel putin 20 de persoane iar batatura de la piciorul stang a lui Eugen nu avea atata rabdare cu noi incat sa asteptam la o asemenea coada. Mai bine ne intorceam acasa.
Unul dintre localurile noastre preferate (si istorice, daca imi permiteti) este Fire: o terasa simpla si primitoare pe care o frecventam de cand ne-am mutat in oras in facultate. Ne-am decis sa ne incercam norocul. Desi eram convinsi ca nu vom gasi o masa de doua persoane libera, am ramas surprinsi sa vedem ca terasa nu era nici pe jumatate ocupata. Prin urmare ne-am asezat, ne-am comandat ceva de baut si de mancat si ne-am bucurat de seara noastra in doi.
In jur de orele 23:00 am decis sa ne pornim timid spre casa. Vremea era inca blanda asa ca nu ne-am grabit, poate si din acest motiv am avut mai mult timp sa observam viata din jurul nostru. Cateva terase micute de pe Calea Victoriei au profitat de clientii restaurantelor inchise de coronavirus si la ceas de noapte au crescut volumul muzicii si au intretinut atmosfera: club in toata regula! Mesele erau atat de apropiate incat nu ti-ai fi dat seama daca era o petrecere privata, o reuniune de familie sau un eveniment organizat. Pe scaunele meselor se odihneau linistite gentile femeilor si jachetele barbatilor in timp ce proprietarii acestora isi fumau tigarile pe ritm de ..muzica de vara? Orice era aceea.
Ne-am uitat surprinsi si ne-am grabit trecerea prin fata localurilor respective. Cativa pasi mai departe stateau linistiti cativa politisti. Ma intrebam de ce nu intervin, de ce nu distanteaza putin oamenii?
Suntem intr-o perioada in care nu cred ca cineva isi doreste sa experimenteze infectia cu coronavirus. Pentru unii poate fi fatala, pentru altii nu, dar cred ca nimeni nu isi doreste sa isi petreaca doua saptamani in spitalele de la noi. Si cu toate acestea ma intreb de ce distantarea sociala nu este un comportament firesc si de ce nu purtam masti acolo unde e cazul si in maniera corecta, desigur. Asa cum spuneam mai sus, masca sub nas, pe frunte, la ceasa, pe post de fular, in mana ori in buzunar nu ne protejeaza nici de ploaie.
Poate ca regulile nu sunt cele mai comode pentru unii dintre noi si poate altii resimt mai rea aceasta situatie decat este, dar traim intr-o societate si regulile actuale au rolul de a proteja membrii societatii. Mi-as dori sa vad mai multe persoane care urmeaza aceste reguli.
Prin urmare ce facem si cum facem? Dupa cum vedeti, ne continuam vietile. Cum or fi ele.
No Comments