New York City este orașul pentru care m-am înscris în programul Work and Travel în primele luni de studenție. Muream de nerăbdare să ajung peste ocean. Ca orice European, Asiatic sau non-US (alien cum spun ei) mi-am conturat imaginea despre the big apple prin prisma filmelor și a serialelor care, bineînțeles, pun în lumina reflectoarelor cele mai frumoase aspecte. Dacă urmăriți acest blog atunci 90% sigur sunteți fete și dacă sunteți fete este aproape imposibil să nu fi văzut seriale precum Gossip Girl, The Lipstick Jungle, Manhattan Love Story, Younger și Sex and the City. Acesta din urmă este serialul meu de suflet, este cel care m-a făcut să-mi doresc să fiu o Manhattan Girl, cum spune Miranda la un moment dat.
În clasa a IX-a mă uitam după scoruri pentru apartamente în New York City și prin clasa a XI-a cred că mă uitam chiar după tabere de vară și înscrieri la facultate. Totuși, din motive subiective, am rămas în România pentru învățământul superior. Desigur, acest lucru nu însemna că dorința mea arzătoare avea să se oprească aici.
De programul Work and Travel nu mai știu cum am aflat dar era pe listă încă din liceu. Abia așteptam să ajung la facultate doar ca să mă pot duce, mai ales că aveam și vreo doi prieteni care fuseseră și mă ofticau tare. Nu erau ei cei mai încântați de experiența lor, dar eu eram convinsă că a fost vara tinereții lor.
Așa se face că în Octombrie m-am mutat în București, în Noiembrie ne-am interesat de agenții și prețuri iar în Decembrie deja semnam primele hârtii și dădeam avansul pentru program. În Martie aveam job și în Iunie 2014, pe 19, aveam avion. O să vă vorbesc despre toate lucrurile premergătoare programului într-un articol separat.
Prima zi în New York City
Deși munca o începeam pe 22 sau 23, eu și prietenul meu (Eugen) am decis să mergem mai repede pentru că el are niște prieteni în New York City și am vrut să ne intersectăm cumva înainte să înceapă treaba. Am plecat din București dimineața și am ajuns puțin după prânz în Aeroportul din New York (JFK) – faceți și voi socoteala: 7 ore diferență plus încă 5.. 12 ore a durat drumul. Am mers acasă la prietenii noștri și am așteptat cuminți să sosească Alex de la muncă (băiatul cel mare al familiei) și să.. facem ceva. Noi eram super obosiți după drum dar nerăbdători să facem orice. Totul era super nou pentru noi. Am mers și am mâncat la un pub-restaurant local – porțiile imense, nu foarte scumpe și …super condimentate.
A doua zi, toți membrii familiei plecau dis de dimineață la muncă așa că Alex ne-a lăsat și pe noi la tren (între casa lui și Manhattan trebuia să iei trenul sau să ai mașină personală pentru că distanța nu e așa mică). Nici nu mi-am dat seama când a zburat timpul și am coborât în Central Station. Nu mai spuneam niciunul nimic, am rămas muți, cu privirea în toate părțile. Știu că unele lucruri sau locuri poate înseamnă mai mult decât o scenă dintr-un film sau poate au o istorie măreață în spate, dar eu mă bucuram doar că eram la locul unde s-a filmat primul episod din GG (o secvență).
Știți glumița cu doi băieți veniți în vizită la București? Unul spune: Woaa, câta Bucureștiul! iar celălalt îl scoate din Gara de Nord și spune: Uite bă că mai e!
Cam așa mă simțeam și eu. Eram pe străzile din Manhattan. Mergeam spre Broadway și savuram toate chipurile cu care mă întâlneam de parcă nu mai văzusem oameni. Times Square a fost și mai măreț de atât. Nu aveam telefon, nu aveam net, mă uitam cu Eugen pe o hartă din hârtie și încercam să ne dăm seama ce vrem să vedem mai întâi și unde să mergem. La finalul zilei eram obosiți rău, mersesem mult pe jos și nu văzusem nimic cum trebuie. Așa se întâmplă când nu ai un plan bine pus la punct sau măcar o idee despre ce vrei să faci.
În a doua zi am repetat mersul pe jos dar deja ne luăsesem cartele și lucrurile au mers mai lejer. Am stat mai puțin prin New York City pentru că seara mergeam la o petrecere de familie care se ținea într-un local cu specific românesc din Queens. M-am simțit ca acasă! Din păcate, a doua zi am plecat spre Baltimore unde am lucrat 3 luni lungi.
Ultimele zile în the big apple
Așa cum vă spuneam mai sus, toată vara am petrecut-o în Baltimore dar de pe 8 până pe 15 Octombrie 2014 ne-am întors în oraș pentru ultima săptămână. După 3 luni de viață americană știam și noi cam cum stă treaba. Ne obișnuisem cu mâncarea, cu mijlocul de transport și deja aveam locuri pe care trebuia să le bifăm de pe listă (da, mi-am făcut o listă).
Am pierdut puțin vremea prin Central Park (eu aș fi vrut să îl vedem pe tot dar e aproape imposibil la cât e de mare), am stat pe scările roșii din Times Square, ne-am urcat pe Empire State Building, mi-am cumpărat ceva din Forever 21 și MAC-ul din Times Square pentru că nu se putea altfel, am fost pe Brooklyn Bridge, am mâncat un cheesecake într-o terasă pe bulevard prin Upper East Side (fan Gossip Girl, ce vreți) și chiar am mers și prin zona aceea frumoasă, cu scări și balustradă la intrarea în apartamente, pe unde s-a filmat Sex and The City. În ultima seară am mers în Hard Rock Cafe. Deja ne făcuserăm un obicei și mergeam în fiecare Hard Rock din orașele pe care le-am vizitat în state. Eugen și-a cumpărat câte un tricou din fiecare locație și chiar avem ceva card de fidelitate. Nu e amuzant? Păcat că seara aceea s-a terminat urât: Eugen și-a lăsat telefonul la încărcat puțin mai departe de noi și la puțin timp i-a fost furat. Nu l-am mai recăpătat și nici nu am mai cumpărat tricou cu Hard Rock Cafe New York City.
Țin neapărat să vă spun că m-am îndrăgostit de Dunkin Donuts și acesta este locul în care am mers ultima dată înainte să revenim la aeroport. Ultima zi a fost tare tristă. Îmi doream tare mult să mă întorc acasă pentru că simțeam nevoia să fiu statornică pentru o vreme (ultimele 2 săptămâni vizitasem mult și făceam tot timpul bagaje). În același timp știam că e un drum lung între România și Statele Unite și că nu se știe când sau dacă mă voi întoarce acolo și aproape că eram melancolică.
A fost o vară frumoasă și vreau să vă las câteva poze mai jos.
4 Comments
Adriana
May 13, 2016 at 9:38 amM-a emotionat teribil articolul asta. Imi doresc si eu sa ajung in america, la fel, datorita filmelor si serialelor. E o dorinta arzatoare si sper sa mi-o indeplinesc ASAP. Mi-a batut inima cu putere cand am ajuns la poze, parca sunt facute special sa faci pe oricine sa se simta ca si cum ar fi acolo, deci multumesc pentru aceasta traire!
d180494
May 13, 2016 at 7:43 pmSa stii ca si pe mine ma apuca emotiile cand ma gandesc si ma uit peste poze. Totusi, incerc sa ma trezesc la realitate si sa ma gandesc ca e doar un oras, ne entuziasmam asa tare :D.
madlen
May 13, 2016 at 1:30 pmce fain ca ai ajuns in America ! si ai vizitat locurile din GG. Oh,sper sa ajung si eu candva in viata asta:)) Am ratat work&travel si regret acum 🙁 pupici:*
d180494
May 13, 2016 at 7:41 pmSigur vor veni ocazii noi 😀